Majoritatea grătarelor cu cărbune rezistă undeva între 3 și poate chiar 15 ani sau mai mulți, în funcție de calitatea construcției și întreținere. Cele mai ieftine se deteriorează de obicei în doar 3 sau 4 ani, deoarece sunt fabricate din oțel subțire și slab. Dar modelele premium, echipate cu piese din fontă masivă și oțel inoxidabil real 304? Acestea pot ușor depăși 15 ani dacă cineva le acordă atenția necesară. Curățarea cenușii după fiecare grătar face o diferență enormă. Unii susțin că acest simplu obicei poate prelungi viața grătarului cu aproximativ 40%, așa că menținerea curățeniei este una dintre cele mai bune metode pentru a obține valoarea maximă din orice grătar cu cărbune.
Materialele din care este realizat un grătar fac o mare diferență în ceea ce privește durata sa de viață. Modelele din oțel carbon mai subțiri de 1,2 mm tind să se deformeze destul de repede, de obicei în aproximativ 100 de utilizări. Pe de altă parte, cele realizate din oțel inoxidabil de calitate 304 își păstrează forma mult mai bine, rezistând la peste 500 de cicluri de încălzire fără a se îndoi. Grătarele din fontă sunt și mai rezistente, având o durată de viață de aproximativ trei ori mai lungă decât cele cromate. Dar există un dezavantaj la fontă: trebuie unse constant pentru a preveni ruginirea. Și designul contează. Conform unui studiu publicat în revista Thermal Dynamics Journal, grătarele cu capac dublu perete reduc pierderea căldurii cu aproximativ 22%. Aceasta înseamnă o solicitare mai mică a metalului în ansamblu și contribuie la prelungirea duratei de viață a aparatului înainte ca semnele de uzură să devină vizibile.
Consumer Reports identifică trei factori principali care influențează durata de viață a unui grătar cu cărbune:
Durata de viață a unei grătare cu cărbune depinde într-adevăr de trei componente principale: grătarele, tava pentru cenușă și controlul aerului. Grătarele din fontă rezistă de obicei între 10 și poate chiar 15 ani, dacă sunt bine întreținute în timp. Dar grătarele din oțel obișnuit nu au aceeași soartă fericită. Majoritatea încep să prezinte probleme precum deformări sau rugină în doar 3-5 ani. Tava pentru cenușă este un alt punct slab, deoarece este realizată de obicei din metal subțire care nu rezistă prea bine la acumularea cenușii acide. Mulți utilizatori se văd nevoiți să le înlocuiască undeva între 2 și 4 ani de la achiziție. Apoi există mecanismele de reglare a aerului, care trebuie să facă față dilatărilor și contractărilor termice. Cele din oțel inoxidabil funcționează în general fără probleme timp de 8 ani sau mai mult, în timp ce modelele din oțel carbonat se blochează adesea după aproximativ 4 ani, decât dacă cineva își amintește să le ungă din când în când. Menținerea curățeniei și eliminarea regulată a cenușii fac însă o mare diferență, putând adăuga potențial câțiva ani suplimentari duratei de viață a majorității componentelor.
Oțelul inoxidabil se remarcă prin rezistența sa la coroziune datorită cantității mari de crom pe care îl conține. Metalul formează de fapt un strat protector de oxid pe suprafața sa, care previne ruginirea de aproximativ trei ori mai mult decât oțelul obișnuit cu conținut de carbon, conform unor cercetări în metalurgie. De aceea, oțelul inoxidabil este adesea ales pentru zonele din apropierea coastei sau pentru locurile cu multă umiditate, deoarece sarea accelerează în mod semnificativ procesul de ruginire. Fonta are o altă poveste. Aceasta reține excepțional de bine căldura și rămâne stabilă chiar și atunci când este expusă la temperaturi ridicate, rezistând aproximativ 100 de cicluri de încălzire înainte de a arăta semne de deformare. Dar există un inconvenient: fonta începe să rugină destul de repede dacă nu este întărită corespunzător în prealabil. Suprafața natural poroasă a materialului necesită aplicarea unui strat de ulei polimerizat pentru a crea o barieră împotriva acestor pittinguri nedorite. De asemenea, fonta tinde să fie destul de casantă și se crapa ușor la loviri puternice, în timp ce calitățile mai ieftine de oțel se îndoaie pur și simplu după o expunere prelungită la căldură. Producătorii inteligenți au început să combine aceste două materiale în designuri hibride, utilizând oțel inoxidabil pentru carcasă și fontă pentru grătare. Această abordare oferă cele mai bune caracteristici ale ambelor materiale, făcând ca aparatele să dureze mai mult, dar totodată să ofere o performanță excelentă.
Este mai bine să curățați grătarele de gătit imediat după utilizare, atunci când sunt încă calde, deoarece alimentele rămase se lipesc mult mai puțin în acest moment. Folosiți o perie clasică din sârmă pentru a elimina toată substanța grasă care se acumulează în timp. Grăsimea atrage mereu umiditatea, iar noi știm ce urmează apoi – rugina apare peste tot. Atunci când cărbunii s-au răcit complet, nu uitați să evacuați cenușa rămasă din tava de dedesubt. Cenușa rămasă absoarbe, de fapt, umiditatea, lucru care nu este deloc benefic pentru piesele metalice din interiorul grătarului. Petrecerea a doar aproximativ cinci minute pe această întreținere de bază menține o circulație corectă a aerului prin sistem și asigură o durată de viață mult mai lungă a grătarului decât ar avea altfel. Majoritatea oamenilor trec cu vederea aceste mici pași, dar credeți-mă, fac o diferență enormă pe termen lung.
Curățarea profundă ar trebui făcută la aproximativ fiecare șase luni, ideal chiar înainte de depozitarea grătarului pentru iarnă și imediat după sesiunile aglomerate de gătit la grătar din vară. Îndepărtați mai întâi toate piesele demontabile, cum ar fi grătarele și tăvile pentru cenușă. Spălați bine fiecare componentă cu apă călduță și săpun, dar aveți grijă să nu zgâriați finisajele protectoare existente. Folosiți un material blând în loc de periile abrazive agresive. Asigurați-vă că toate piesele sunt complet uscate înainte de a continua. O peliculă subțire de ulei de gătit are un efect minunat asupra pieselor metalice, prevenind apariția ruginii în timp. Dacă există deja pete mici de rugină, lefuiți ușor acele zone până devin netede, apoi acoperiți-le cu un strat proaspăt de vopsea rezistentă la căldură. Și nu uitați să păstrați întregul aparat acoperit atunci când este depozitat, de preferință sub ceva care ține ploaia afară, dar permite totodată o circulație corespunzătoare a aerului. Aceasta ajută la evitarea problemelor enervante cauzate de umiditatea acumulată în interiorul acoperământului.
Efectuați inspecții lunare pentru a depista problemele din timp. Verificați:
Apa este probabil cea mai mare problemă atunci când vine vorba de defectarea grătarelor în timp. Persoanele care locuiesc lângă coastă își văd grătarele corodând mult mai repede decât cei din interior, uneori de trei ori mai rapid din cauza aerului sărat care bate în jur. Atunci când plouă sau când crește umiditatea, aceasta pătrunde în crăpăturile minuscule ale vopselei sau ale stratului de email, ceea ce duce în cele din urmă la formarea ruginii dedesubt, acolo unde nici măcar nu o putem vedea. Zăpada creează și ea o altă problemă. Ciclul de înghețare și dezghețare poate, de fapt, crăpa metalul însuși, pe măsură ce gheața se extinde în interiorul oricăror fisuri. Doriți să vă protejați de toate acestea? Aprocurați-vă o acoperiș de calitate bună, care permite trecerea unui anumit flux de aer, astfel încât umezeala să nu rămână stagnată. Asigurați-vă, de asemenea, că grătarul nu stă direct pe solul umed și țineți-l departe de stropitorile din grădină. Dacă este posibil, mutați întregul aparat într-un spațiu de depozitare în lunile reci, pentru a preveni ciclurile repetate de înghețare și dezghețare care vor deteriora metalul în timp.
Gătitul la grătar de trei sau mai multe ori pe săptămână creează un frumos strat protector pe grătarele din fontă, deși în mod cert înseamnă mai multă muncă pentru a menține totul în stare bună. Pentru cei care folosesc frecvent grătarul, este necesară curățarea grătarelor după fiecare utilizare, eliminarea depunerilor de cenușă la fiecare a doua sau a treia utilizare și verificarea mecanismelor de ventilație o dată pe lună pentru a observa eventualele semne de coroziune. Pe de altă parte, grătarele care stau nefolosite prea mult timp au propriile probleme. Atunci când nu sunt utilizate timp de săptămâni, grăsimea veche rămâne, apar insecte, iar umiditatea din aer duce la formarea de pete de rugină pe suprafețe. Am văzut pânze de păianjen blocând ventilațiile și garnituri de cauciuc care s-au degradat complet la grătarele depozitate fără îngrijire corespunzătoare. Asigurați-vă că efectuați o curățare temeinică înainte de a depozita grătarul pentru iarnă, apoi aplicați un ulei ușor pe toate piesele metalice. Ajustați tipul de întreținere în funcție de frecvența reală de utilizare a grătarului – acest lucru ajută la menținerea lui în stare bună pentru multe sezoane viitoare.
Se recomandă curățarea gratiilor de gătit imediat după fiecare utilizare, când sunt încă calde, și efectuarea unei curățări profunde la fiecare șase luni.
Durata de viață a unui grătar cu cărbune este influențată de calitatea materialului, protecția față de vreme și frecvența curățării.
Curățarea regulată, protejarea grătarului față de condițiile meteo dificile și efectuarea inspecțiilor și reparațiilor la timp pot prelungi durata sa de viață.
Gratiile deformate, găurile de rugină și ventilele de aer rigide sunt semne că grătarul dvs. are nevoie de întreținere sau înlocuirea unor componente.